Homemade Pavlova + Pretentious Omelette, bonus

Am vrut sa fac ceva cute, asa, de revenire pe blog dupa niste ani de absenta, si... oameni buni :)) Nu e usor deloc, aparent, sa incerci o prajitura pt prima data si sa faci si poze, sa fii atenta la toate treburile, sa cureti blatul sa dea bine la poze dupa fiecare mishap, si tot asa :)) Stiu ca am mai facut o postare de genul, cea cu pizza, dar era ceva ce mai facusem de nspe mii de ori si nu ma stresasem asa tare cand cu pozele.

Partea buna e ca mi-a iesit *yey*. Si inafara organizarii mele cu pozele, a fost chiar super simplu. Eu sunt fana bezele in general si in oras aleg cate o Pavlova ori de cate ori am ocazia. Nici nu m-am gandit sa incerc pana nu am dat peste reteta absolut intamplator.

Nu aveam asteptari prea mari, sincer. Mai facusem bezele in liceu si nu stiu de ce, dar nu iesea dom'le. Am incercat chiar mai multe abordari atunci, dar nu stiu nici pana azi de ce nu mi-a iesit atunci schema. Aveam tot un cuptor electric, deci nu e asta. Am impresia ca nu le lasam sa se raceasca in cuptor. Nu stiu, imi pare uneori ca sunt ani lumina de atunci *drama*

Ok, revenind totusi la Pavlova noastra...




Homemade Pavlova:

-5 albusuri

-250g zahar pt prajitura in sine

-100g zahar pt indulcit capsunile

-1 lingura otet

-1 esenta vanilie

-3 linguri amidon

-350 g frisca lichida

-500g capsuni congelate

Am inceput prin a separa albusurile de galbenusuri. Cred ca asta e cea mai tricky parte, asa ca fiti atente la pasul asta in mod deosebit. Nu va iesi daca scapati chiar si un strop de galbenus. Mare atentie asadar, ouale trebuie sa fie proaspete, daca cumva totusi observati atunci cand spargeti coaja ca galbenusul disemineaza, renuntati la oul respectiv mai bine, nu va riscati. 

Eu am pastrat galbenusurile, si va arat la urma chiar si ce am facut cu ele daca va intereseaza :)

Raman albusurile, asadar, pe care le-am batut spuma. Cand au ajuns la consistenta asta spumoasa, am adaugat lingura de otet, si am continuat sa le mai bat putin. Nu uitati de nelipsitul praf de sare.

Ok, urmeaza din nou o parte mai tricky. Asigurati-va ca aveti tot zaharul necesar la indemana, impreuna cu o lingura, pentru ca ideea e ca odata ce va apucati sa incorporati zaharul in albusuri sa nu mai opriti mixerul. Daca aveti unul dintr-acela fancy care mixeaza singur, cu atat mai simplu. Daca nu, trist moment, veti mixa ca si mine multe minute in sir :)) 

Am adaugat, asadar, cate 2 linguri at a time. Spre final veti observa ca va fi din ce in ce mai greu sa mixati. Posibil sa fie si din cauza ca oboseste mana :)) dar, glumesc, evident compozitia se intareste si se aproprie de ceea ce urmarim.

Stiti regula probabil, compozitia este gata in momentul in care devine lucioasa si suficient de groasa incat sa nu curga de pe tel, puteti incerca si schema aia in care ridicati bolul deasupra capului si il inclinati asteptand sa curga totul foarte dramatic peste voi :)) De ce sa mint, imi place adrenalina si incerc treaba asta de fiecare data, mostly pentru efect atunci cand mai e cineva de fata care habar n-are de-ale bucatariei. De data asta nu a fost nimeni de fata (dar tot am facut-o :)) ) 

Acum e momentul in care am adaugat cele 3 linguri de amidon, iar dupa ce l-am incorporat bine, am adaugat si esenta de vanilie si am mai mixat putintel.

Tot acum e bine sa preincalziti cuptorul la 100 de grade (foc mediu).

Close-up cu consistenta urmarita. Bai, nu va stresez degeaba cu treaba asta. Daca e fleiscaita si curge nu o sa se faca bezea in vecii vecilor. 

Am luat apoi o forma pentru tort (pasul asta e optional dar ajuta putintel) si am trasat in jurul inelului forma cu un market pe hartia de copt. Asta ca sa am o limita orientativa.

Am intors apoi hartia si am asigurat marginile de tava cu putina compozitie sa stea dreq locului acolo si sa nu se fataie pe tava cat timp intind eu trebsoara in limita trasata anterior.

Evident ca nici macar nu m-am incadrat in limita aia :)) Dar e irelevant, oricum ideea e sa arate cat mai messy. Am format cu ajutorul acelei lingure de lemn moturile alea care vor iesi foarte crocante si vor da textura prajiturei, iar in mijloc am creat o adancitura in care voi turna la final frisca peste care vor veni capsunile.

Dati toata treaba la cuptorul preincalzit la 100 grade timp de 1 ora si 30 de minute.

A se observa ce mult se vede prajitura in poza asta si ce putin masina de spalat. Superb, sau ce?

Ideea e sa nu mai deschideti usa de la cuptor no matter what timp de o ora jumate. Ok, poate doar daca miroase a ars. Ceea ce nu ar trebui sa se intample la un foc mediu asa ca relaxati-va in timpul ala, dar de preferat nu plecati totusi de acasa pentru orice eventualitate :))

Cat timp se face bezeaua aveti timp sa faceti o gramada de lucruri dar sa nu uitam totusi si de frisca. Care, foarte important, trebuie sa stea la frigider in tot timpul asta. Nu uitati sa folositi doar 350 ml, 500 e cam mult pentru prajitura asta, si o bateti cu mixerul fara sa adaugati nimic-  ea creste singurica intr-un mod cu totul si cu totul natural si ne-artificial.

 Intre timp s-au dezghetat si capsunile si am adagat zaharul peste ele, amestecand usor ca sa nu se faca piure totusi. Ochiometric am facut pasul asta, dar cred ca au fost vreo suta de grame.


S-a scurs timpul, iar bezeaua este gata dar nu uitati sa nu o scoateti din cuptor pentru inca aproximativ o ora. Trebuie lasata sa se raceasca in cuptor. Nu deschideti usa cuptorului, in continuare :P

Fiiiiiinallyyyyy a sositul momentul mult asteptat, si am scos treb'soara de la cuptor. S-a desprins foarte usor de pe hartia de copt, iar acea crapatura care pare dramatica e de fapt doar superficiala, bezeaua e f bine facuta si nu se faramiteaza.

Asa ca am asamblat-o deja nerabdatoare sa ma infing in ea, si aici mi-a scapat cam multa zeama dintr-aceea lasata de capsuni. Asa ca pe voi va sfatuiesc chiar sa strecurati capsunile, ca sa minimalizati cantitatea de lichid care va ajunge pe frisca. Mai ales daca o faceti pentru vreun eveniment special si vreti sa arate foarte bine. Oricum, daca e pentru un eveniment parerea mea este sa asteptati sa montati capsunile la sfarsit de tot, fix inainte de a o servi invitatilor.

(a se observa lichidul de la capsuni prelingandu-se peste bezea)

All in all, a iesit foarte foarte buna si va recomand calduros sa o incercati :) Chiar este ceva foarte usor de facut si de efect, zic eu. 

Pretentious Omelette

Pretentious doar pentru ca are pretentia sa fie ceva special, ea fiind de fapt foarte simpla :P

Aveam cele 5 galbenusuri si nu aveam in plan sa fac maioneza de casa, asa ca am zis sa fac o omleta. Evident ca e recomandat sa manance cel putin 2 persoane din ea, cantitatea de galbenus fiind cam mare pentru o singura persoana. 

*Atentie: eu am mai adaugat un ou care nu apare in poza:)) Pentru ca totusi este nevoie si de albus pentru omleta.

Prin urmare: 5 galbenusuri + 1 ou intreg + 1 ceapa verde + 2 rosii cherry galbene. Condimente dupa preferinta.

Evident ca va iesi la fel si din 3 oua intregi, sau cate vreti voi (nu este necesar sa fie predominant doar galbenusuri ca sa iasa asa)

Am batut bine galbenusurile + oul intreg + condimentele, mixtura care a venit peste uleuil incins din tigaie. Din pacate am scapat prea mult ulei de data asta. Faceti, va rog, abstractie. Imediat, am presarat ceapa verde tocata si feliile de rosii.

Cand baza omletei s-a inchegat, am indoit omleta, aducand o jumatate peste cealalta fara a o sectiona. Recunosc ca nu am indoit-o perfect. Am intors-o apoi pe partea cealalta, asa indoita, si am continuat sa o intorc de pe o parte pe alta pana am considerat ca e gata.

Asta a fost rezultatul si chiar a mers bine cu ziua asta frumoasa de primavara :)

Planul este sa redevin activa pe blog. Chiar i-am dus dorul, asa cum spuneam si pe pagina de Facebook. Am adaugat si optiunea aceea prin care puteti lasa commenturi direct de pe Facebook, chiar va invit sa imi lasati cateva cuvinte daca vreti :) Voi ati incercat sa faceti in casa asa ceva? Ma refer la prajitura, bineinteles :)) Eu ma gandesc ca mai cute ar fi sa fac mini Pavlove, am eu o fixatie cu finger food oricum.

Sper ca v-a placut postarea si ca, poate, v-a inspirat si va astept sa mai treceti pragul blogului curand :)